Tom Bowen

Tom Ambrose Bowen s-a născut pe 18 aprilie 1916, al treilea copil şi singurul fiu al familiei Wiliam şi Norah Bowen. A avut două surori mai mari, Norah şi Beatrice şi o soră mai mică – Agnes.

Părinţii lui au ajuns în Australia în jurul anului 1910, venind din Wolver Hampton – Marea Britanie. S-au stabilit la Brunswick, o suburbia oraşului Melbourne, locul unde, cel mai probabil, s-a născut Tom.

Copil fiind, Tom Bowen îşi dorea mult să devină medic. Tatăl sau era tâmplar şi n-ar fi acceptat ca vreunul dintre copiii săi să primească mai multă educaţie decât era necesar pentru a primi o slujbă. De aceea, fără să poată avea un cuvânt de spus, după ce a terminat şcoala, Tom a devenit ucenic de tâmplar.

Tom s-a căsătorit cu Jessie McLean la Armata Salvării, în septembrie 1941 şi împreună s-au mutat în Geelong, unde Tom s-a angajat ca tâmplar la fabrica de ciment din localitate. Au avut trei copii: Pam, Barry şi Heather.

Tom era un sportiv pasionat şi iubea înnotul, ciclismul şi jocul de criket. A condus cu succes un Club sportiv pentru Armata Salvării în Geelong, antrenând tineri în diferite sporturi, exerciţii fizice şi gimnastică.

Soţia lui, Jessie, suferea de astm şi foarte des necesita spitalizare pentru a i se uşura respiraţia. Tom începuse cumva să înveţe cum să-şi ajute soţia să depăşească crizele de astm şi îi aplica periodic tratamente, folosind propriile sale proceduri. Starealui Jessie se îmbunătăţea constant, iar în cele din urmă n-a mai avut deloc nevoie de medicamente sau spitalizare, datorită metodei luiTom.

Tom obţinea rezultate imediate când aplica, la Club, câteva proceduri concepute de el special pentru cazuri de accidente sportive şi era capabil să-şi ajute orice coleg de muncă ce se plângea de vreo durere.

Tom Bowen

Curând, vestea s-a răspândit şi toată lumea a aflat că Tom avea metoda sa proprie de a-i ajuta pe cei în suferinţă. În timp ce ziua lucra că tâmplar la fabrică, Tom începuse să lucreze serile acasă, tratând din ce în ce mai mulţi oameni care-I cereau ajutorul în diferite probleme de sănătate.

Tom Bowen a continuat să-şi dezvolte tehnica, îmbunătăţind-o. La începutul anilor 60 se vedea necesară o decizie majoră: să rămână la fabrica de ciment sau să rişte şi să întemeieze propriul său cabinet? Deşi Jessie, soţia sa, nu era de acord cu asumarea de riscuri, Tom a reuşit s-o convingă şi a deschis un cabinet în locuinţa unei prietene de familie – Rene Horwood, pe Autumn Street. Rene îşi vânduse firma şi avea suficient timp să-i ofere lui Tom sprijn şi consultanţă, bazându-se pe experienţa sa de mulţi ani în conducerea unei afaceri.

Pe când Rene se ocupa de secretariat şi contabilitate, Tom îi ajuta cu succes pe cei cu dureri de spate, accidente sportive, astm, afecţiuni organice, probleme mentale şi emoţionale şi reuşea să aducă alinare şi celor cu handicapuri grave. Astfel a început munca de o viaţă a celui ce mai târziu urma să fie recunoscut pentru geniul său în redarea sănătăţii oamenilor.

Curând, numărul mare de pacienţi care veneau la tratament a făcut imposibilă continuarea activităţii într-o locuinţa privată, următorul pas fiind mutarea într-o locaţie mai mare, în Strada Latrobe Terrace nr.99, Geelong. Oricum, în scurt timp, această locaţie s-a dovedit deasemenea neîncăpătoare, iar Tom şi-a mutat cabinetul în Str. Latrobe Terrace la nr.283.

Sosea la clinică puţin înainte de ora 9 dimineaţa, când îşi începea ziua de lucru. Tom se ducea acasă în pauza de prânz şi după aproximativ două ore se întorcea şi-şi relua activitatea. Avea mereu uşa deschisă pentru astmatici şi femei însărcinate, deşi aceştia nu reprezentau decât o mică parte din clientela sa. Adesea se întâmpla să meargă acasă la pacienţi, în miez de noapte, pentru a-i ajută în cazuri de crize de astm.

S-a estimat că Tom trata circa 14 pacienţi pe oră, iar în medie aplica fiecăruia doar două sau trei şedinţe, după care erau însănătoşiţi.

Conform celor spuse de Pam, tatăl său era extrem de generos când întâlnea persoane aflate în situaţii disperate sau copii cu handicap, ce necesitau o îngrijire specială. În această perioadă, Tom ar fi putut să câştige foarte mulţi bani, dar acest lucru nu constituia pentru el o prioritate; prezenţa lui Rene a fost o binecuvântare, ea fiind atentă la finanţele firmei. În fiecare sâmbătă, cabinetul său era deschis pentru persoane cu handicap, aceştia primind tratament gratuit. Tom era ajutat în lucrarea sa altruistă de doi dintre învăţăceii săi, Romney Smeeton şi Kevin Ryan.

Cea mai mare recompensă pentru Tom era faptul că-şi putea ajuta semenii!

Tom era foarte implicat în activitatea cluburilor locale de fotbal şi se ştia foarte bine că uşa cabinetului său era deschisă sâmbătă seară până pleca ultimul fotbalist.

Avea, deasemenea, o mare afinitate pentru animale, tratând atât mici animale de companie, ca pisici şi câini, cât şi cai.

Tom Bowen

Deşi Tom nu avea studii în domeniul medical, a devenit un terapeut respectat, tratând în mod constant 13.000 pacienţi pe an. Aceste date au fost verificate în 1975, de către un studiu comandat de Guvernul Australian în privinţa activităţii terapeuţilor de medicină alternativă şi complementară.

Tom era atât de solicitat încât de multe ori familia sa avea de suferit de pe urma “celebrităţii” tatălui, în special în zile de sărbătoare, cumar fi Crăciunul, când Tom vizita copiii “speciali”.

Deşi de-a lungul anilor, mulţi l-au solicitat pe Tom să îi înveţe metoda lui de tratament, el a instruit numai şase persoane: Keith Davis, Nigel Love (decedat), Kevin Neave, Oswald Rentsch, Kevin Ryan şi Romney Smeeton. Aceştia erau consideraţi “băieţii lui Tom”. Toţi “băieţii” lui i-au pus aceaşi întrebare: de unde şi cum a conceput şi dezvoltat această tehnică uimitoare? Răspunsul sau era întotdeauna acelaşi:
A fost un dar de la Dumnezeu!

În 1974, pe când Tom participa la Conferinţa Naţională pentru Sănătate în Adelaide – sudul Australiei, i-a fost prezentat Oswald Rentsch şi l-a invitat pe acesta în Geelong să-l înveţe tehnica.

Deoarece Bowen nu avea manuale sau însemnări, l-a rugat pe Ossie să-i documenteze lucrarea şi l-a autorizat s-o predea oricui va vrea să o înveţe, după moartea sa.

Ossie and Elaine

Soţia lui Ossie, Elaine, a învăţat şi ea tehnica de la Bowen şi după doi ani şi jumătate, în 1976, Ossie şi Elaine au deschis un cabinet naturopat în Hamilton – Western Victoria, unde practicau doar terapia Bowen ca tehnică manuală.

După moartea lui Bowen în 1982, apăruseră tot mai multe presiuni asupra familiei Rentsch să înceapă predarea tehnicii Bowen. Acest lucru nu s-a întâmplat până în 1986 – patru ani după moartea lui Bowen – când soţii Rentsch au început să organizeze cursuri de instruire mai întâi în Australia şi apoi pe mai toate continentele. Din 1992 şi până în prezent, această metodă de tratament a fost predată unui număr de 29.000 persoane din întreagă lume, cu ajutorul a 98 de instructori, cu seminarii organizate în peste 30 de ţări şi 18 Asociaţii Bowen afiliate Academiei de Terapie Bowen din Australia.